În gol mă vîntur nimicniciei, Fără însemnare se sorb prăvale… Vînturat ce-n zări se stinge, Fără cruțare, Tot ce-i dor și încleștare.
Un șir foit se răsfoiește, Un ghem de vise încolțește.
Tărîm străvechi răscolit de miraje, Unde clipele-mi pier Cînd mijlocu-mi se cască-n zare. …și înăuntru-mi se golește Despletit de sfori de fel Ce viscolesc nemărginirea.
Golitoarea ce senină mușcă, Soarbe seva ce-a scăzut în vine. Uscat vînt crapă cerul... gurii Ce scuipă văpăi de viu foc în beznă. Despletește... mărunțit... Grăbit, către nimic răsfirat... Încetinit se mistuie, dogorind de jale În nimicnicia ne-nsuflețitoare.
Vărsătoarea ce-n formă toarnă stele-ncinse Ce-ntoarce necuprinsul și-i reda suflarea. ‘nmulțit și preamărit Înălțat în pîntec scapără scîntei... Mănunchi măiestrit și dibăcit de-nroșire Glorie, ce-n om își găsește firea.Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
