Văzduhul de deasupra se umple de un vânt neașteptat Între cer și apă Umbrele amurgului sosesc din depărtare În locul unde timpul devine spațiu
Pe crestele cenușii ale fagilor Împărăția sălbăticiunilor e plină de frică și de tăcere Pământu-i ca cremenea Tata munților, Călimanu' Se suie pîn la nouri
Pe-o gură de Alb Pîrău În afar dă lume vie Să-ncureze, să vîneze O biată lighioaie Dă prin codrii cei pustii O vinit la moartea ii...
Soare ce lucește-n ochi și se răsfrînge-n suflet O înmărmurire de pământ Desface-o poarta a cerului Către tărâmuri ale spiritului Cască-o gura a-ntunericului Înspre pămînturi d-ale trupului
Un tremur, o chemare, un sunet nou se deșteptă în munte Un glas de corn se strecură după un val de umbră. Era amurgulTeksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
