Au crestat în sufletul munților Drumuri de oase ce duc spre Pădurile retezate de mânia împăraților Imperii pavate cu sânge De mult uscat, arse, uitate, de mult razbunate
Au sfârtecat adâncul inimi naturii Prin simplă prezența Au jumulit-o de piele și carne Ca și când totul li se cuvine
Acum, copacii sunt doar țăruși Adânc înfipți în sufletele lor Oameni fără minte Care se încred în Dumnezei Râuri de sânge, roșu aprins Perle îmbibate în păcate
Și-au chemat singuri sfârșitul Oameni fără minte, Care se încred în Dumnezei
Mă pierd, printre cadavre Privind spre lac
Prea multe ecouri O lume confuză Pășesc spre adâncuri În vidul cel crud Un vârtej infinit De suflete asomate În urmă le laș Mă întorc în tărâmul Uciganilor
Au crestat în sufletul munților Drumuri de oase ce duc spre Pădurile retezate de mânia împăraților Imperii pavate cu sânge De mult uscat Arse, uitate, de mult razbunateTeksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
