Copacul meu, odată plin de vise, Acum se scutură de ele parcă e nebun, Și ramurile-mi văd că vă jucați cu focul, Îmi vreți și sufletul, mi-ați luat deja norocul, Pământul meu se clatină, e greu, Voi n-aveți remușcări, nici în Dumnezeu, Și vântul rece bate, intenții clare, Noi suntem fără arme și voi fără onoare.
Pentru cei care nu plâng atunci când cerul e încruntat, Pentru cei care au plecat și cei care au uitat..
Copacul demn se-nalță în grădina mea, Încărcat de roade și de noapte grea, Au încercat dușmanii să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat.
Copacul demn se-nalță în grădina mea, Amețit de soare, de lumina grea, Acest copac e trup din trupul țării sfânt. Și-o fi veșnic pe pământ.
Din tot ce n-am avut, voi vreți și-a doua partea, Dar suferința niciodată nu se împarte, Copii noștri nenăscuți n-au nicio vină, Unde erau speranțe, se-nalță o ruină, Și celor care au ales să plece, În țări în care soarele nu-i rece, Voi i-ați făcut să simtă că-s străini, Când țara lor plutește, fără rădăcini.
Pentru cei care nu plâng atunci când cerul e încruntat, Pentru cei care au plecat și cei care au uitat..
Copacul demn se-nalță în grădina mea, Încărcat de roade și de noapte grea, Au încercat dușmanii să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat.
Copacul demn se-nalță în grădina mea, Amețit de soare, de lumina grea, Acest copac e trup din trupul țării sfânt. Și-o fi veșnic pe pământ.Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
