Colo-n jos către apus, soare nu-i pe cer în sus; Ci e nor ș-ntunecime, unde munții varsă foc, În ogașu dîn adînc, dă fiară rău păzit, Dă nălucă, umbră... ocolit. Nătotu, cel dîn tăt făcut! Vară-ncuiată, n-codru dăsfrunzit. Vîlva pădurii, glasu zmeilor, flacără tună, După cer ascuns dă lună; plină lună. Șî pe șuieru vîntului, dîn fundu pămîntului Șura Boghii cînd răcnește, tăt Apusu cotropește, Vîrfu Retezat dă munte în cea parte jăr aruncă, Lumea-ntreagă o vrăjește, spiritu cum năvălește. Colo între Alb șî Negru Criș, Codru Muma se înalță, Vajnice mioarele hălăduiesc-l, peste văi dă munți măieștri, Măgura cea Vînătă, într-o clipă-o bîntură. Șî cînd baciu încet s-hodînește, între brazi, cărări șî pajuri, Barba-n boată ș-o proptește, oile îi sînt prin preajmă, în Barsa Cohanului. Tăt pămînt dă sub cutremură, tulburi izbucuri împrejur țîșnesc, În adînc, în vajnice palate, apa năvalnic răzbate, modelînd pămînt șî piatră. Sînge d-al naturii-ntrupat. Sus pe Cerna-n sus, prîn munții cărunți, Prîn brazii mărunți, prin fagii dă munți, S-aud brazii suspinînd șî fagii murmurînd Cînd vînează munții. Munții, Bucegii! Brațu-i buzdugan, mintea arunjan. Vîntu îl hrănea, apa-l îmbrăca, focu îl păzea, dă pămînt ferea. Șî la moartea-i, cădea-va o stea, Un brad răsărea, drept dîn fruntea-i, înălța. În pădurea bradului, bradului viteazului, Brad mă-nălța, purta, Dă tăt mă dăscătușa, d-astă lumea. Șî brad să fie! D-aci în vecinicie! Negură-nchegată șî dăscătușată, dă dîncolo lin purtată, așezată... Dă pă bradu codrilor, dîn sus vîrfu munților La stîna dă sub piatră deasă, cu poiana-ntunecoasă Unde izvora ‘neghețată Năruja cea blăstămată, între nalte drepte stînci Pă loc magic înconjoară, noaptea ce lin coboară...
====English translation===
Down there, towards dusk, not a trace of sun. Only clouds and darkness, where the mountains pour out fires On a path in the deep, guarded by the evil beast By the apparition… shadow… avoided. Nătotu, he who is made of everything! Locked summer, leafless woods! The forest’s stir, the dragons’ voice thunder flames, A sky hidden behind the moon – full moon. And the whistle of the wind from the bottom of the earth… Șura Boghii yells, it invades the Western world. The Mountain Retezat throwing embers that way Charming the world. The spirit rushes in. Between the Black and White Criș, Codru Muma stands tall Brave sheep are rambling through valleys of majestic mountains, The Darkened Măgura’s crossed instantly. And as the shepherd rests among firs and paths and griffins, His chin on his club, sheep all around him, in Barsa Cohanului. All below the earth are shaking, muddy streams are gushing out, Deep down there, in majestic castles, water cuts its way, shaping earth and stone. Nature’s blood embodied. Upstream, on the Cerna River, through grayish mountains, Small firs and the mountains’ beech, Hear the firs sighing and the beeches whispering When he goes hunting the mountains! The mountains Bucegii! The arm’s like a mace, the mind acumen. Wind is feeding him, water’s dressing him, Fire’s guarding him, sheltering him from the earth. And as he dies, a star falls, Fir tree springs from his forehead. In the fir tree’s forest, fir tree the brave, A fir’s raising me, carrying me, Unchaining me from this world. And a fir tree be it! From here... to eternity! Darkness knit together, now unchained, from beyond in silence brought, and settled… From the forest’s fir tree, from the mountains high To the sheepfold where the crag is thick and the glade is dark Where the cursed, icy Năruja gushed out, among high precipices Magic encircling, night settles in…Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.