Către șipotu dă piatră, dîn pădurea deasă, deasă șî întunecoasă Plecă dimineață, pă rouă, pă ceață, pă rouă nepăscută, Cu roua-n picioare, cu ceața-n spinare. Opșpe suliți pîn-n apus. Sus la naltu cerului, la razele soarelui, ‘n revărsatu zorilor La greu coborîș, verde aluniș, galbăn păltiniș. Foaie dă mugur dă stînjen eu îs baci aci la munte. Cînd răsare mîndru soare ies cu turma pe răzoare, Cînd răsare mîndra lună zic, codrului noapte bună, Șî mă leagănă frunza, șî m-adoarme lin doina, Șî mă leagănă gîndu, șî m-adoarme fluieru. Mîndra mătrăgună, iarb-a pădurii, floarea pădurii, lasă-mă să te culeg, Sub claru lunii, ‘n mijlocu pădurii, dîn grădina Dînselor La mijloc dă noapte deasă, luna singură dăscoasă, vraja sigură să iasă. Stăpînele ale vîntului, Dușmanele ale pămîntului Stați în urma mea, calea dă mi-i da, vraja dă la sine se făcea. Pe nalt vîrf dă măgură, ceață șî negură Dă jos, jos dîn vale, pînă hăt... în zare... Șî dîn munte-n munte, șî dîn plai în plai, pînă-n piatră-n piatră, [Munții cu rîșii, codrii cu urșii, măgurile cu fiarele, bîtcele cu ciutele Stîncile cu vulpile, dumbrăvi cu izvoarele, tăți adînc priveau... șî se minunau.] În vînturi șî-n volburi, dîn vînturi aruncat, șî trimes, în puțu cu jgheab Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, șî ceru cu cugetu. Șî pre calea rătăciților, înspre Ursu Mare... ’n Țara dă Sus. Ceru megieș, sfătoșenia grăiește. [Codru se cutremura, ulmi șî brazi se clătina, fagi șî paltini se pleca, Fruntea dă i-o răcorea, mîna dă i-o săruta șî cu freamăt dă-l plîngea.] Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, șî ceru cu fulgeru. În crîngu cerului, dîn sorbu pămîntului. Zău! P-un drum în dăsiș, la vechi aluniș La picior dă munte, pe dealuri mărunte, Prin plaiuri tăcute, dă vînturi bătute, Noaptea-n codrii mă apucă, codrilor le sunt nălucă Năluca purtată, dîn vechi vremi uitată. Verde mugur brad dă munte, pe dealuri mărunte, Cu plaiuri tăcute, dă vînturi suflate șî dă ploi udate, Nedei șî sîntilii, iată, între munți șî deal, glas năvalnic greu răsună, dîn văzduh. Pretutindeni ‘ncet se adună, la foc; dă sub clar dă lună! Horă aprigă se încinge, munților îi ție chinge, Se unesc, șî-n țara asta, cea dă dîncolo o trec, Tîrg dă dat. Dă dînd dai, muntelui pe loc te tai. Îi-ești!
===English translation===
Towards the rocky spring, in the thick forest, thick and dark He left at dawn… dew and fog… not grazed yet, Dew on the feet, fog on the meat. Eighteen hours till sunset. Up in the sky, beams of the sun, daybreak A steep descent… the hazel wood’s green, the sycamore grove’s yellow. Green is the iris’s bud… shepherd am I, here, in the mountains. When the sun rises I take my flock on the balks When the moon rises I tell the woods good night And the leaf is swinging me, and the doina’s soothing me, And the thought is swinging me, and the pipe is soothing me. Fairy Belladonna, grass of the woods, flower of the woods, let me pick you up In moonlight, in the middle of the forest, in Their garden In the depth of a thick night, the lonely moon unstitches to let the spell take place. Masters of the Wind, Earth’s Enemies Stay behind me, show me my way; make the spell take shape, all by itself. On the high top hill, fog and darkness (negură) From deep down the valley, till far in the distance. From mountain to mountain, from realm to realm, from stone to stone [Mountains’ lynx, forests’ bears, beasts of the hills Foxes of the rocks, springs of the groves, all of them were gazing and wondering.] From within winds and whirlwinds thrown away towards the stars To measure the earth with his steps and the sky with his thought. On a path of the lost, towards Ursu Mare… up the Upper World. The near sky speaks the secret wisdom. [Woods were quaking, firs and elms were shaking, beeches and sycamores were bending, Cooling his forehead, kissing his hand, weeping upon him with their sigh.] His steps measure the earth, his lightning the sky. In the skies’ grove… heart of the earth. Indeed! On a path through the thicket… at the old hazel wood At the foot of a mountain, on the lowest hills, Through silent fields blown by winds, Caught by night in the woods – I am their long-forgotten apparition. Green fir’s bud up in the mountains, on the lowest hills, On silent fields blown by winds, and by rains, Behold, between the mountains and the hills, a mighty voice is echoing from above. From everywhere they gather round the fire, in moonlight! Round dance begins, it holds the mountains, They become one, and bring the other land into this one, A trade! By giving thou give, you’re mountain’s own: you’re being it!Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
