Despică-mi oglinda de dincolo, Cu a ochilor ascuțime... Chip ce neclintit se așterne-n sine. Țintesc lumile, întorc luminile Liniște lăuntrică se dezvelește Dincolo de a minții șerpuire.
Despic cărarea nerostirii, prăbușită-n nemișcare Umblet prin suflet pe sfori de nepășit. Cuvinte surde croiesc prin minte, Nori de vorbe îndeasă neîncetat Zumzăind cu sunet aspru. Către stînga răsucesc privirea Ce străpunge scutul lăuntric, tăcere Cuprins de eterna negîndire.
Calmă adiere ce de dincolo mă trage De-a curmeziș de lume, purtatu-s de zefir De la începuturi către nadir Înțelept domnit, alunecînd ca prin vis, Albind întunecații mei strămoși de stîncă.
Despic puterea, Cu a ochilor asprime, În măduva bradului de veci, Și cum stau înaintea-mi, Înghițit neantului Înăuntru-mi privesc Așa aproape de mine, Străluminat de cel ochi, măiastru Și Însumi sunt.Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
