Curând vor veni iară calice și bolnave Sinoade de restriște și frigurile lor puhave Dar când ridic privirea – tot voi și tot aici... Nemernici și ursiți să tremurați și să fiți mici Vă văd buluc în gloată la porțile închise Când toate-aceste garduri s-au prăbușit învinse, Nerozilor, ce soartă neînvinsă sperați că e pieirea? Gândiți poate că moartea v-aduce nemurirea? Dacă m-ați tras în fire și m-ați făcut o lume Nu cutezați să-mi cereți în veci să vă dau nume; Cuvintele-s din mâlul cu care vă mânjiți - Nu e nimic de zis cum nici voi nu sunteți nimic Fiindcă pieriți.
Cuvintele din mine sunt pentru voi deșarte Și orice-apropiere vă duce mai departe. Nu veți putea vreodată să închegați un sens Din bâlba mea tâmpită despre tot și imens... N-am vrut și nu se poate să auziți în leat Ce predici nesfârșite stau scrise-n vânturile care bat De sus, iar voi târâți-vă mizeria-n mizerie și scârnă, Sperați la o salvare de la un stârv și de la crucea de pe care-atârnă - Atât sunteți și asta e calea voastră „dreaptă” ...Este neobrăzarea pe care-o invocați ca să vă ridicați cu-o treaptă, Dar timpul vostru scade...ce v-a permis să fiți; Căci de ridic privirea – tot voi și tot aici, Și tot pieriți.Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
