---

Vânt din Miază-Noapte începe să sufle
Chiar cerul îşi schimbă culoarea,
Nici orizontul nu mai există
Iar eu sunt acum doar o umbră.

Hotarele ăstui tainic tărâm
Nu sunt pentru mine oprelişti,
Pustia-ngheţată în neguri şi-n vânt
Palatu-mi de ceţi şi tristeţe.

Secoli s-au scurs de la voievozi
Iar ţara lor e-acum doar părere,
Din gândurile mele răsar alţi viteji
Ce-or avea iar o faimă cumplită.

Sabia luce şi platoşi scrâşnind
Încânt-acum duhul bătrânului,
Martor prin timpuri şi-n vrăji iscusit,
Când piatră-n afund, când şoim în văzduh.

Chiar dacă sufletul lui e liber
El stă doar pe creasta munţilor-nalţi,
Cu mâinile-ajunge sus la cer
Iar nourii se mişcă după cântecul său.

În rune, de ştii, poţi desluşi
Epoca mândră ce sta ca să vină
Sunt munţi, păduri, ape şi nouri
În veac eu voi fï bătrânul.

---

Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.