Dă-mi mâna, Toamnă!
Vreau să nu mai simt
Cum mugurii-ngheaţă sub brumă,
Nădejdea lor frântă
De-a face-n Noiembrie flori.
Cătând cuminte spre soare
Visând mângâierea-i plăpândă
Primind în schimb zăpezi
Ce cad alene din nori.
Dă-mi mâna, Toamnă!
Dă-mi mâna, Toamnă,
Să fiu al tău cum şi tu eşti a mea,
Ucide în mine tot ce doare
Să fiu ploaia rece-n Noiembrie-aş vrea.
Un element sălbatec să fiu
Să nu ştie rău sau bine
Dă-mi mâna, Toamnă, vreau
Să fiu anotimp, ca şi tine!
Dă-mi mâna, Toamnă!
Şi Toamna în braţe m-a luat
Învelindu-mă-n în manti-ai sură,
Frig şi ceaţă-n priviri mi-a pus
Şi timpu-a ncetat să mai curgă.
Ploaie, zloată sau lacrimi
Nu ştiu ce cade din nori,
Ştiu doar cei ce-n Noiembrie
Cutreieră câmpuri în zori.
Dă-mi mâna, Toamnă!
Vrei să fii Toamnă?
Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa. |
|
