---

Asfințește, printre ramuri
Aurite-n foc de soare,
Tremuă nenumărate
Mici stele strălucitoare.

Tresărind plutește-n taină
Doar prin crengi adie vântul,
Stă și-ascultă...Unde-s oare?
Nu se știe cu pământul!

Abia o creangă s-a mișcat
Și-m freamăt lung neașteptat,
Un roi de frunze joacă-n drum
Tot codru e-un vârtej acum.

Singur se strecoară-n ceață
Aruncă privirea cu sfială,
Apucă un dor de-o altă viață
În liniște monumentală...

Stelele se strâng acum
Ploaie picură din nori,
Spune-mi încotro să-ndrum
Pașii mei rătăcitori.

Bătu el multă cale
Învins de dor și jale,
Lumea aceasta a părăsit
Și se culcă obosit.

Cine nu-ntreabă pe unde
A mers și ce-a găsit,
El rana-și va ascunde
Și nu-ți va ști nicicând răspunde.

De freamătul brădetului,
De murmurul izvorului,
De fluierul păstorului,
De glasul păsărelelor,
Și de vecinul stelelor.

De vârful Caraimanului
Ce dor i-a fost sărmanului,
Slăvitul zilei împărat
Un Caraiman înegurat.

Văile alburesc în zare
Satul se-nvelește-n fum,
Cel din urmă car' răscoală
Colbul adormit pe drum.

Dulce și încet se-ntinde
Tihna pe pământ și-n cer...
Sus pe deal răsare luna
Melancolicul străjer.

Fantastic norii se-nveșmântă
Străpunși de suliți lungi de aur,
Și ca-ntr-un lac de sânge crește
Întreaga zare-nspre coclaur.

Soarele coboară-n asfințit
Din văi cresc neguri cenușii,
Năvală dau pe culmi în sus
Și clopotele-au amuțit.

Departe, vocea surdă a pădurii
Cu mii de șoapte, taine de izvoare,
Răsună-ncet, răsună lin,
Pe urmă tace ușor în depărtare.

Dar brazii stau încremeniți ca niște
Oșteni în șir, visând o bătălie...
Un vânt ușor și somnoros adie
Și-n codru prinde frunza să se miște...

Codrule, stăpânule,
Codrule, bătrânule!
Mișcă-ți tu poienile
Și-ți ridică genele.

Ca purtați de vijele
Valvârtej aleargă norii,
Și din bolțile tăriei
Cad străfulgerați prigorii.

Apele se-ndeasă-n ropot
Tulburate peste prunduri,
Neguri tresărind se-nalța
Din prăpăstii fără funduri.

Munte rece, adumbrit
Colț de stâncă sihăstrită,
Tron de rouă urgisită
Duh de ceată urgisit.

Grai păgân să reînvie
Tot ce-a fost din nou să fie,
Gheară galbenă de vreme
Farmec ne-mblânzit să cheme.

Jos în loc cu gheață sură
Descântat la curmătură,
Subt pohvala cerului
Și subt vraja codrului,
Brezaia s-o arăta
Ber-Zovis când îti va lupta.

---

Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.