Străvechi era veacul Doar hău fără de fund, Nici stâncă, nici mare, Nici stele căzătoare.
Umblă frate mândrul soare Umblă frate să se-nsoare, Umblă cerul și pământul, Ca săgeata și ca vântul.
Părea că printre nouri S-ar fi deschis o poartă, Prin care fin pășește, Albă regina nopții moartă.
Văzduhul scânteiază Și ca unse cu var, Lucesc dealuri, coline, Și câmpul solitar.
Dar de-ale vieții valuri De al furtunii pas, Abia conture triste, Și umbre-au mai rămas.
Neguri albe, strălucite Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie.
Pe un deal răsare luna Ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codrii Și pământul singuratic.Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.