Jalnic vâjâie prin noapte Glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri Repezi fulgerele cad.
Ne paște grija și urâtul Dar noaptea încet-încet s-a stins, Nici codrul numai poate geme Și focul e aproape stins.
Cosmos fă cumva astfel să coboare Asupra-mi iarăși liniștea dorită, Să-mi pară lumea pajiște înflorită Și orice zi să-mi fie sărbătoare.
Luna iese-acum Și-n albastra noapte, Ninge argint pe drum Va umple tot de șoapte.
Toate cele ce sunt rele Jur ca să le pun pe foc, Să miroase viața a smirnă Și a fir de busuioc.
Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Ușor gândurile noastre.
Voi rătăci adânc în codru Adânc în sânul său de tată, La poarta împărăției tale Plec fruntea-mi ce-i înfierbântată.
Și poate printre paltini luna Își frânge razele curate, Vărsând sfiala ei gălbuie Pe frunzele înfiorate.Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
