Sfintit Cu Roua Suferintii Cînd lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare În care-n van speranta, biet liliac se zbate Lovindu-se de ziduri, cu-aripi sovăttoare Si dînd mereu cu capu'-n tavanele surpate
Deodată, mînioase, prind clopote să sară Si catre cer urlă-ngrozitoare Lungi si nesfîrsite convoaie mortuare Încet si fără muzici prin suflet trec mereu... M-ati sfintit cu roua suferintii Si mi-ati pus venin în sînge Iar speranta-nvinsă plînge Ca sufletul meu Si muta-i gura-dulce a altor vremi Cind timpul creste-n urma mea Iar eu mă-ntunec!
E-o oră grea si mare Aripile-mi negre în ceruri se-ntind Astfel lume amuteste la-ntunecări solare Astfel mare amuteste vulcane cînd s-aprind... Cînd prin a vietii visuri ostiri de nori apar A mortii umbră slaba cu coasa si topor Tăcetil cumtac în spaimă, crestinii din popor Cînd evul asfinteste si sumnezeii mor!
Se mistuie-n moarte si durere Văpaia care-n mine a stralucit Ciudata întristare ce creste ca sie marea Pe-un tărm stincos, pustiu...
Peste flăcări, peste fumuri, pe cadavre descărnate Pe cîmpii deserte, pe altare profanate Vino, s-asezi pe ele tronul tău de oseminte Înalta-te în culinea fumegîndelor morminte! Căci eu nu mă las înrobit de tine, Crestine!Teksty umieszczone na naszej stronie są własnością wytwórni, wykonawców, osób mających do nich prawa.
